ANTRENOR vs. PARINTE DE SPORTIV ?
Nu de putine ori antrenorii sunt chestionati de tati, mame sau chiar bunici de ce juniorul lor nu a jucat decat foarte putin sau chiar deloc. Sunt intrebari pe care toata lumea implicata intr-o manifestare sportiva alaturi de copilul sau nepotul lor si le pun. Diferenta este ca unii doar se gandesc la ele dintr-o perspectiva matura si calculata, unii care le spun cu voce tare intr-un anumit anturaj si cei din urma care cer lamuriri pe aceasta tema antrenorului.
Incerc sa vin in intampinarea tuturor sa fac in asa fel incat uneori sa nu devenim obraznici in relatia parinte-antrenor sau antrenor-parinte si chiar penibili atunci cand aceste lamuriri ni se cer, chiar ATUNCI si ACOLO (in timpul jocului). Trebuie sa plecam de la presupunerea ca orice antrenor de la orice nivel va face cea mai buna echipa in conceptia lui, cu scopul de a castiga meciul. N-am auzit de un antrenor care si-a tinut cei mai buni jucatori pe banca si a jucat cu cei mai putin pregatiti la o anumita confruntare sportiva.
Criteriile care separa un jucator titular de o rezerva sunt multiple si de cele mai multe ori depind de sportiv si nu de antrenor - el ia doar decizia, dar cel care trebuie sa convinga, este sportivul. Criteriile mele ca antrenor vi le pot dezvalui, nu e nici un secret:
1. valoarea lui intrinseca
2. atitudinea la antrenament si la jocuri(amicale si oficiale)
3. prezenta la antrenament
4. implicarea in viata echipei(jocuri,deplasari,cantonamente s.a.)
5. forma sportiva
6. relatia intre el si colegi
7. punctualitatea
Si lista ar putea continua dar in niciun caz nu ar aparea "daca tatal lui vine la joc" sau "daca bunica lui face prajituri bune". Repet – singurul care il poate convinge pe antrenor este sportivul, prin comportamentul lui atat pe teren cat si in afara lui. Stiti foarte bine ca intotdeauna facem presiuni pentru a fi performanti si la scoala si sa se poarte bine si in familie.
Atunci cand EL nu joaca puteti avea o discutie acasa in care sa "analizati" motivele pentru care el a stat pe banca la meciul respectiv. Acest lucru il va convinge ca nu va este indiferenta evolutia lui la club, insa intotdeauna aceasta discutie trebuie sa se incheie intr-un mod constructiv, incurajator, si sa insuflati multa incredere in propria persoana.
Este o mare greseala sa gasiti vinovatul in persoana antrenorului pentru ca asa el va constata ca exista deja un vinovat suficient de mare incat el sa nu-si mai faca probleme, si ca totul decurge bine pentru el. NU faceti asta, chiar daca uneori va vine sa "rezolvati" astfel problema, simplificand-o. Si mai este ceva: copii nu cresc la fel nici ca intelect si nici ca fizic, prin urmare un copil care nu "spune" nimic acum, peste 6-8 luni s-ar putea sa fie indispensabil echipei si este un fapt real, dovedit prin multe exemple.
Nu doresc sa credeti ca antrenorul este infailibil, departe de mine gandul ca ar exista in lume un antrenor perfect, cred ca diferenta dintre ei o face faptul ca unul greseste mai putin decat celalalt, paradoxal nu, mai ales ca se cunoasc antrenori cu mare personalitate la mari cluburi din lume care sunt convins, cunosc aceasta teorie.
Inspirandu-ma din regulamentele si experienta altor mari cluburi din strainatate care au dat juniori pe banda rulanta doresc sa va aduc la cunostinta cateva indicii cu care va puteti ajuta copilul:
1. sa aveti incredere in omul care va instruieste copilul (nu uitati: la ei parintii nu au acces la antrenamente)
2. sunteti totusi la antrenament, nu-l mai apostrofati, el stie cand a gresit, lasati antrenorul sa o faca, si daca n-o face stie el de ce
3. atentia lui scade cu 50% atunci cand sunteti acolo pentru ca va priveste si pierde din vedere antrenorul si explicatiile acestuia
4. incurajati-l la jocuri chiar si atunci cand pierde, calea spre marile victorii se cladeste si din infrangeri, suparari, umilinte
5. daca doriti sa discutati ceva cu el despre jocul lui (stim ca multi dintre d-voasta au jucat fotbal) faceti-o acasa si nu pe stadion, informati-va pentru ca s-ar putea ca antrenorul sa-i fi dat alta sarcina decat la jocul precedent si atunci interventia d-voastra il va bulversa
6. analizati doar evolutia propriului copil si nu pe a colegilor lui, doar asa va progresa, nu gasind defecte altora
Sa fii parinte nu-i usor, sa fii parinte de sportiv e si mai greu dar in acelasi timp si mai frumos. Atunci cand copilul tau a intrat in teren inima incepe sa ti-o ia razna si nu-l mai vezi decat pe el: paseaza, dribleaza, esti mandru, iti vine sa-l pupi de bucurie; greseste o pasa, vai a pierdut meciul, esti suparat si te prefaci ca nu mai vrei sa vorbesti cu el dar pana la urma ajungi sa-l consolezi si-l iubesti si mai mult pentru ca nenorocitul ala de antrenor l-a certat. Daca castiga ii cumperi de toate, vrei sa-l duci peste tot cu tine, vrei sa-l faci sa se simta precum Messi, doar "e feciorul meu care, astazi a fost cel mai bun", il lauzi la toata lumea cu care intri in contact: EL E FIUL MEU CARE JOACA FOTBAL SI AZI ....
Dragii mei, toate aceste trairi amplificati-le de 20 de ori si ne puteti vedea pe noi antrenorii in toata splendoarea noastra, macinati, ingrijorati, speriati, bucurosi sau fericiti, si toate astea doar cu o singura inima ca si voi care se imparte in mod egal pentru fiecare sportiv pe care il antrenam.
Din respect pentru parintii nostri tin sa subliniez ca acest comentariu doreste sa vina in intampinarea lor, in niciun caz ca o critica la adresa lor, ci ca o linie care ar trebui sa o urmeze in relatia cu juniorul lor dar si cu antrenorul lui pentru bunul mers al activitatii clubului indiferent care ar fi el, dar si mai important, pentru o abordare naturala si fireasca in beneficiul copilului.
Publicat de Fc Electrica 1869 Tm
Citeste tot articolul
